SUBLIMINART

Duo MainTenanT

2011-12-06T04:09:00.000-08:00

DAN IANCU - NOI, O JUMATATE DE ZEU

2011-11-22T06:20:00.001-08:00

Dan Iancu - Noi, o jumătate de zeu

"O carte, nici roman, nici poezie, de fapt un mozaic de conceput un zeu al spunerii, ce nu se-mplinește nicicum, nici în iubire, nici în comnunicare, în care vă veți găsi pe voi în acele ipostaze în care nimic nu transpare dincolo de pereții de sticlă ai acvariului în care viețuim. O parte din noi rămîne pradă singurătății, oricît de greu ar fi. Citește-te! "
CERETI IN LIBRARII

cărți de același autor:
Despre înțeles
Editura Cartea Românească 1997
bostonmylove
Editura Eminescu 2002
o piatră de spus
Editura Vinea 2004
Discursuri
Editura LiterNet
http://www.liternet.ro/autor/526/Dan-Iancu.html
tata doar fotografii
Editura agol 2009

Mult succes Dane, bunule prieten!

KIERON WILLIAMSON - MINI MONET

2011-11-09T22:00:00.000-08:00

KIERON WILLIAMSON are 9 ani si este deja celebru pentru precocitatea sa artistica. Talentul si celebritatea i-au adus pana acum 170.000 de lire sterline. Oamenii ii spun Micul Monet sau Micul Picasso. Daca ii indragiti arta, puteti afla afla mai multe despre el si pictura aici

SURSA FOTO

Despre iluzii, mituri, amagiri

2011-11-03T06:35:00.000-07:00

Anunt cu bucurie aparitia unei alte carti la editura Ascendent scrisa de Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut-psiholog clinician si Clara Toma consilier ESPERE : “Despre iluzii, mituri, amagiri” (despre iubire, bani si moarte). Va reproduc mai jos invitatia directa lansata de catre doamna Cristiana Alexandra Levitchi.

Lansare carte si seminar 9 noiembrie 2011 si
,,Despre iluzii, mituri, amagiri"

Salon Inlight si Editura Ascendent va invita miercuri, 9 noiembrie, intre orele 18.30-20.30 la un eveniment special – seminar urmat de lansare de carte ,,Despre iluzii, mituri, amagiri,,.
Va invit la lansarea unei alte carti la care am scris in 2010. Cine oare nu se iluzioneaza? Cred ca 99 la suta din populatie o face. Iluzia face parte din viata. Subiecte ca dragoste, bani si moarte au stirnit de-a lungul timpului foarte multe iluzii. Ele sint cumva subiecte tabu. Si in acest secol, partenerii indragostiti nu vorbesc despre bani in cuplu si nici despre moarte. In cultura noastra nu se apreciaza batrinetea….pentru ca deseori aduce boala si intotdeauna moarte. Speranta uneori este cel mai mare dusman al luciditatii.
In cadrul seminarului, o sa aveti prilejul de a va pune intrebari despre iluziile si miturile pe care le aveti in mai multe domenii ale vietii, mai ales in cele legate de relatii personale, dragoste, bani si moarte.

De ce ne iluzionăm? Pentru că este comod, pentru că este dificil să facem faţă realităţii, pentru că nu conştientizăm iluzia, pentru că este securizant, pentru că este liniştitor, în pofida supărărilor iluziilor şi pentru că am preluat acelaşi tip de iluzii din familie şi din cercul social. Este mai greu să nu mai avem iluzii, decât să nu avem, pentru că ele uneori sunt temelia vieţii noastre. Iluziile ne dau un confort psihologic, un anumit fel de control.
Oamenii, în general, se iluzionează despre multe lucruri, subiecte, însă, dacă unele iluzii, mituri se demontează relativ usor (cele care sunt mai lesne de demonstrat), altele nu se desfiinţează decât foarte greu sau deloc. Temele principale în care sunt menţinute cele mai mari iluzii sunt temele fundamentale de interes pentru omenire: viaţa şi moartea, iubirea-dragostea, banii, sexul. Dacă menţinem de exemplu o iluzie cu privire la sistemul bancar, orice specialist competent în această meserie ne poate arăta repede adevărul. În schimb, dacă avem iluzii cu privire la dragoste, de cele mai multe ori avem relaţii nefericite şi este nevoie de psihoterapie susţinută să scăpăm de asemenea iluzii. Filosofii, psihologii, psihiatrii, psihoterapeutii, sociologii, biologii, medicii, fizicienii, antropologii, chimiştii au explicat fiecare prin cunoştiinţele lor aceste mari teme. Pot să spun că oricine, conştient sau înconstient s-a întrebat cu privire la aceste teme.
Ce înseamnă iluzie? A nu vedea realitatea aşa cum este. O să spuneţi poate că realitatea e văzută de fiecare dintre noi diferit. Da, diferit în funcţie de convingerile pe care le-am preluat de la părinţi, societate, filme.
Realitatea este că lumea este plină de ficţiune şi că ne şi place cumva să trăim în ficţiune. Pe de altă parte, aproape fiecare dintre noi (conştient sau nu) suntem preocupaţi de adevărul ultim şi de multe aspecte fundamentale ale vieţii: ©e e viaţa? De unde venim şi unde ne ducem? Ce e după moarte? Dacă e ceva? Ce e iubirea?
Avem o nevoie fundamentală de a explica mersul lucrurilor de a le controla şi ne folosim de diverse explicaţii. Uneori aceste explicaţii devin incomode şi neeficiente, la fel ca iluziile. Atunci explicaţiile merită schimbate.
Cartea este scrisă pentru persoanele care îşi pun întrebări şi nu se mulţumesc cu răspunsuri preconcepute. Acelora dintre voi care doresc să îşi păstreze iluziile, să se protejeze prin negare, le recomand să se conserve cu toate riscurile ce decurg de aici.
Se prea poate că unii dintre cei care vor citi această carte să fie cuprinşi de sentimente foarte diferite şi contradictorii. Este foarte greu să ne punem la îndoială sistemul de credinţe… şi este greu să scăpăm de iluziile noastre construite şi întreţinute poate de-a lungul unei vieţi. Eu cred totuşi că o întrebare bună, este mai bună decât răspunsurile preluate de la alţii. Cu alte cuvinte întrebarea copilului: “De ce aşa şi nu aşa?” are în ea multă inteligenţă şi înţelepciune. Fiţi ca şi copiii: întrebaţi-vă despre orice.
Seminarul va fi sustinut de autoarele cartii, Cristiana Alexandra Levitchi, psihoterapeut si Clara Toma, consilier in comunicare si dezvoltare personala.
Cartea a carei tematicava fi abordata in acest seminar interactiv, este scrisă pentru persoanele care îşi pun întrebări şi nu se mulţumesc cu răspunsuri preconcepute. .
Seminarul va fi urmat de o sesiune de autografe .

Costul participarii la seminar- 50 lei , care include si
-cartea ,, Despre iluzii, mituri, amagiri,,.
- Ceai, cafea, apa, snacks-uri
- un bilet de tombola unde puteti castiga premii din partea organizatorilor

Locurile se ocupa in ordinea rezervarilor, la e-mail clara_ascendent@yahoo.com sau la tel 0747085371

Seminarul va avea loc in locatia Salonului InLight, str. Paraschiva Gherghel nr. 14, vis a vis de P-ta Domenii.

Va asteptam cu drag !

Fragmente din carte :

Cuprins

O altfel de…prefaţă – (Dez)iluzionează-te ! - Clara Toma

În loc de introducere – Cristiana Alexandra Leviţchi

Ataşamentul şi concepţia despre noi, lume şi alţii – Cristiana Alexandra Leviţchi

De unde încep iluziile - Cristiana Alexandra Leviţchi

Poziţiile de viaţă

Nevoia de siguranţă la temelia vieţii

Controlul, anxietatea existenţială şi puterea

Controlul, poziţiile de viaţă şi triunghiul dramatic

Mecanismele de apărare şi iluziile – Cristiana Alexandra Leviţchi

Iubirea, dragostea, sexul şi lluziile – Cristiana Alexandra Leviţchi

Cum învăţăm să iubim?

Iluzii despre relaţii

Mituri despre bărbaţi şi femei, familii în societăţile patriarhale

Adevăruri despre fidelitate şi relaţii

Idei preconcepute despre femei, bărbaţi şi sexualitate

Mituri şi adevăruri despre sex

Mituri şi prejudecăţi despre copii şi sex

Ataşamente şi disfuncţii relaţionale

Fazele unei relaţii de cuplu

Idealuri si idealizare în relaţiile de cuplu -Clara Toma

Banii şi iluziile – Cristiana Alexandra Leviţchi

Mituri şi adevăruri despre bani

Moartea şi existenţa libertate, sens – Cristiana Alexandra Leviţchi

Poziţii de viaţă, tipul de ataşament şi atitudinea în faţa morţii

Mania perfectiunii corporale, teama de boala, teama de moarte si negarea mortii Ce ascunde mania perfecţiunii corporale şi teama de boală

Diverse moduri de sfidare-negare a morţii (unele benefice, altele negative)

Religiile, credinţele religioase şi moartea

Copiii şi moartea

Cum e sa trăieşti conştient, fără amăgiri şi iluzii - Cristiana Alexandra Leviţchi

Despre unele iluzii, mituri, amagiri, cu alte cuvinte… - Clara Toma

În (loc de) încheiere – Clara Toma

Despre autoare

Bibliografie selectivă

Biblioterapie: Cărţi ce merită citite

Fragment din carte si aici : http://cristianaalexandralevitchi.wordpress.com/2011/07/26/adevaruri-despre-fidelitate-si-relatii/

APA

2011-10-19T21:31:00.000-07:00

PRIETENILOR MEI

2011-10-16T10:39:00.000-07:00

Si daca tot ai ajuns aici, lasa putin muzica sa vorbeasca in locul meu.

IOANITESTII...

2011-09-08T01:23:00.000-07:00

TIZUL MEU
Mai exista undeva pe lumea aceasta inca un Dan Ioanitescu desi poate ca suntem mai multi .Nu suntem rude dar mi-ar fi placut sa fim...

MIERCUREA FARA CUVINTE

2011-07-26T10:17:00.000-07:00

sursa foto

BALALAIKA

2011-07-15T04:25:00.000-07:00

ALEXEI ARKIPOVSKI

7 INSTRUMENTE MUZICALE NEOBISNUITE

2011-06-26T06:51:00.000-07:00

Articol preluat de pe www.descopera.ro

În Alpii suabi – un lanţ muntos din sudul Germaniei – arheologii au descoperit fluiere din os, lucrate acum aproximativ 37.000 de mii de ani, pe care specialiştii le socotesc drept cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute. Muzica instrumentală însoţeşte, aşadar, omul, de zeci de milenii. În acest lung răstimp, au fost construite sute de modele de instrumente muzicale, de la o simplă piele de animal întinsă peste un trunchi de copac scobit, pentru a face o tobă ale cărei ritmuri să acompanieze ritualurile vieţii, până la sofisticate instrumente electronice, în care se regăsesc cele mai moderne tehnologii ale momentului. Din această galerie atât de variată, iată 7 creaţii, unele vechi de secole, altele abia inventate, puţin cunoscute, dar care dovedesc imensa putere de creaţie a minţii umane şi îşi adaugă glasul la bogăţia de sunete a lumii create de om.

Verofon

Instrumente muzicale din sticlă au tot fost inventate, în ciuda fragilităţii acestui material, căci oamenii au fost seduşi de sunetul cristalin produs de lovirea sticlei sau de sunetele eterice emise de un vas de sticlă (pahar, bol) atunci când interpretul îşi trecea degetele peste marginile lui. Din această ultimă categorie, cunoaşteţi, probabil, "orga de pahare", instrumentul fiind alcătuit din pahare de sticlă aşezate pe masă ori într-o cutie.

Dar există şi instrumente construite mai solid şi ştiinţific - de pildă, delicata "armonica de sticlă" inventată în secolul al XVIII-lea de însuşi Benjamin Franklin: un fel de "castronaşe" de diferite mărimi, înşirate pe o tijă, se rotesc în timp ce artistul scoate din ele, atingându-le cu mâinile, sunete stranii şi pătrunzătoare.

Verofonul e un membru modern şi original - deşi puţin răspândit - al acestei familii de instrumente: tuburile sale… dar, de fapt, nu e cine ştie ce de explicat; priviţi-l cum arată şi ascultaţi cum sună:

Suikinkutsu

Un vechi şi tradiţional instrument japonez, suikinkutsu oferă o rară combinaţie între "natural" şi "făcut de om", prefăcând căderea unei picături de apă într-un efect sonor intenţionat şi anume gândit. Un vas de lut, îngropat în pământ, serveşte drept "cutie de rezonanţă": unda sonoră generată de căderea unei picături de apă se reflectă pe pereţii săi, creând acel sunet adânc, căreia japonezii îi atribuie puterea de a linişti şi însenina sufletul.

Construirea unui suikinkutsu (videoclipul urmator) nu e o treabă uşoară, căci obţinerea unui anume efect, a unei anumite "melodii" cere o proiectare şi îmbinare foarte atentă a tuturor elementelor ansamblului ce constituie instrumentul muzical. Aşezat afară, într-o grădină, suikinkutsu îşi adaugă sunetul la toate celelalte atracţii ale grădinii japoneze, sunetul devenind unul dintre elementele farmecului ei subtil.

Hidraulofon

O "orgă de apă" - acesta este hidraulofonul, un instrument în care sunetul e produs de tuburi conectate la o "claviatură " alcătuită din jeturi de apă. Muzicianul cântă acoperind cu degetele, complet sau incomplet, unul sau mai multe orificii prin care ţâşneşte apa, pentru a modula astfel sunetul. Hidraulofoanele mai simple, adesea instalate în parcuri, pentru amuzament, au, de obicei, 12 jeturi, în vreme ce hidraulofoanele de concert - da, există unele speciale pentru spectacole - sunt mai sofisticate, având 45 de jeturi şi fiind foarte precis "acordate".

O astfel de instalaţie se găseşte în faţa Centrului de Ştiinţe Ontario, din oraşul canadian Toronto; aici au loc, din când în când, concerte de hidraulofon, susţinute de cei câţiva artişti care s-au specializat în muzica acestui instrument, cum este Ryan Janzen, care apare în primul videoclip.

Uneori, este nevoie de doi muzicieni pentru a cânta la aceste instrumente complexe, cu 45 de orificii (videoclipul 2). Pare o joacă, dar nu este: este măiestrie artistică obţinută printr+o educaţie muzicală aprofundată. Nu oricine poate cânta la un astfel de instrument care, de altfel, se pretează la executarea unor piese complexe.

O versiune de dimensiuni mari a acestui instrument este "orga marină" imaginată de arhitectul Nikola Bašić şi construită la Zadar, în Croaţia: o platformă de marmură, cu trepte, străbătută în interior de tuburi; valurile si curentii imping aerul prin tuburi si, astfel, apa mării "cântă", ciudatele sunete de orgă întovărăşind mult mai familiarul zgomot al valurilor. Ascultaţi:

Pirofon

De la apă - la foc: pirofonul este o orgă în tuburile căreia sunetul e produs de mici explozii ori de aprinderea bruscă a flăcărilor, în tuburi metalice ori de sticlă.

Asemenea orgi de flăcări au fost construite încă din secolul al XIX-lea, şi, cu toate că nu au fost niciodată foarte răspândite, din când în când, câte un muzician se îndrăgosteşte de originalitatea acestui instrument şi îl scoate din nou la rampă. Azi, pirofoanele sunt acţionate în special cu ajutorul propanului, mai rar al hidrogenului (ambele sunt gaze inflamabile).

În primul videoclip, puteţi vedea şi auzi un pirofon simplu în acţiune, iar în cel de-al doilea, un spectacol mai elaborat de flăcări şi sunete, prezentata chiar în acest an în cadrul festivalului de la Sydney, Australia.

Orga de pisici

Acesta e unul dintre cele mai bizare instrumente muzicale, inventat într-o vreme în care cruzimea faţă de animale nu era, din nefericire, interzisă sau pedepsită. Mentionat în mai multe scrieri, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, instrumentul cu pricina era alcătuit dintr-un număr de pisici, aşezate una lângă alta, într-o cutie, după o ordine stabilită în funcţie de tonul mieunatului lor. O claviatură de mici dimensiuni permitea instrumentistului să "cânte". Cum? Prin apăsarea unei clape, una dintre pisici era trasă de coadă (în variante mai sadice, coada era înţepată), iar nefericita creatură miorlăia ca reacţie la senzaţia dureroasă. Cam cum suna un asemenea cor de miorlăituri jalnice pe diferite tonuri, vă puteţi imagina.

Deşi, din fericire, azi nu se mai construiesc asemenea instrumente, existenţa istorică a acestei crude invenţii a stat la baza unui recent scurt-metraj de animaţie, The Cat Piano (2009), în care personajele sunt pisici ce cad victime unui sadic "muzician" dornic să cânte la un astfel de instrument. Dar, până la urmă, totul se termină cu bine.

O versiune lipsită de cruzime şi foarte-foarte haioasă a fost prezentată anul trecut în Marea Britanie, la un eveniment cu temă ecologistă la care a luat parte şi prinţul Charles. Sculptorul britanic Henry Dagg a interpretat cunoscutul Over the Rainbow la o "orgă de pisici" realizată din jucării chiţăitoare, făcându-i pe invitaţi să se prăpădească de râs. Uitaţi-vă, ca să râdeţi şi voi:

Tenori on

Un instrument nou-venit pe lume, tenori on a fost creat în urmă cu doar câţiva ani, în Japonia, de artistul Toshio Iwai şi muzicologul Yu Nishibori. Testat ca un prototip experimental, în câteva spectacole live, tenori on s-a bucurat de simpatie din partea publicului şi apreciere din partea unor muzicieni, aşa că a intrat în producţie în anul 2007 beneficiind chiar de un turneu mondial de lansare.

Portabil, instrumentul cuprinde, într-un cadru din plastic sau metal, o reţea de comutatoare prevăzute cu LED-uri, ce pot fi activate în diferite combinaţii pentru a genera sunete, LED-urile creând, în acelaşi timp, jocuri de lumini ce urmăresc ritmul melodiei. Graţie conexiunilor de care dispune, se pot realiza sesiuni cu mai multe astfel de dispozitve, cântând sincronizat, sau se pot transmite melodiile de la unul la altul.

După propriile sale declaraţii, Toshio Iwai a dorit, creând tenori on, să regăsească vechea şi rafinata măiestrie de a construi un instrument muzical care să reunească preocuparea pentru sunet şi cea pentru estetica înfăţişării şi să permită, în acelaşi timp, artistului să devină aproape una cu instrumentul său. Cele mai multe dintre instrumentele muzicale electronice moderne nu reuşesc asta, dar tenori on, portabil şi cu o estetică interesantă (în spiritul designului contemporan), o poate face.

Primul videoclip prezintă, într-o demonstraţie, posibilităţile instrumentului; în cel de-al doilea, apare însuşi inventatorul, Toshio Iwai, într-un solo, iar în cel de-al treilea, cântăreaţa britanică Little Boots interpretează o piesă vocală, cu acompaniament de tenori on.

Theremin

Thereminul - sau eterofonul, cum mai e numit, datorită sunetelor "eterice" pe care le produce - e un instrument muzical unic în felul său, prin faptul că a cânta la el nu implică niciun contact fizic între interpret şi instrument.

Brevetat în 1928 de profesorul rus Leon Theremin (pe care îl puteţi vedea în primul videoclip demonstrând modul în care funcţionează invenţia sa), el este unul dintre primele instrumente muzicale electronice şi şi-a păstrat până azi admiratori, din rândul cărora s-au ales câţiva interpreţi virtuozi.

Instrumentul cuprinde oscilatoare de radiofrecvenţă şi două aşa-numite antene metalice - care, de fapt, funcţionează ca nişte plăci de condensator - care "simt" poziţia mâinilor interpretului, fără ca acesta să le atingă.

Cu una dintre mâini, poate fi controlată înălţimea sunetului, prin modificarea distanţei faţă de una dintre antene. Cu celalaltă, interpretul controlează amplitudinea (volumul) sunetului. (Iata, mai jos, o demonstraţie.)

E greu să cânţi la theremin? Da, spun specialiştii, e un instrument dificil de stăpânit. Pare simplu de învăţat, dar când te gândeşti că spaţiul tridimensional dintre antene e lipsit de orice repere concrete (clape, corzi), îţi dai seama că asta complică mult lucrurile. Numai printr-o îndelungată obişnuire cu instrumentul, obţinută prin antrenament susţinut, poate ajunge un interpret să-şi mişte mâinile în mod coordonat şi să le poziţioneze precis în acest spaţiu gol, în care totuşi, mâinile lui ating "ceva"- nu materie, ci doar energie, iar această atingere imaterială se preface în sunete.

Videoclipul de mai jos o prezintă pe Pamelia Kurstin, unul dintre cei mai cunoscuti virtuozi ai thereminului, interpretând câteva melodii, acompaniată de un pianist, şi explicând, cu umor, modul în care funcţionează acest uimitor instrument muzical.

În chip de încheiere:))

Ştiinţa care studiază instrumentele muzicale - originea, istoria, proprietăţile lor, clasificarea lor - se numeşte organologie.

Si iata, ca, independent de articolul de mai sus l-am gasit si pe cel de-al optulea instrument muzical nemaivazut (nemaiauzit? ). Motul prajiturii se numeste dpdv organologic....

Oomphalapompatronium

MATTIA TROTTA - sculptura

2011-06-16T06:36:00.000-07:00

Arta lui Mattia Trotta

articol preluat de pe: www.creativemonkeyz.com

Mattia Trotta este un sculptor italian care si-a redirectionat cunostintele de inginer mecanic, spre arta. Materialul de baza este firul de otel care, infasurat pe un schelet de metal, da nastere unor sculpturi incredibile. Lucrarile sale nu presupun sudura sau alt fel de lipire, asa ca totul se face manual. “Nu exista nici o indoitura sau impletire care sa nu isi aiba rostul”, sustine Trotta. Dupa finalizarea sculpturii, fiecare lucrare trece printr-o baie de acid care impiedica coroziunea firelor in timp si ii schimba culoarea.

“Thoughts, information sharing, emotions – everything is connected in one chain,” spune artistul. “My chain sets the rhythm and speed so that the extent will cover the light and shadow, calm and chaos, the air and matter, heaven and earth.”

MIERCUREA FARA CUVINTE

2011-06-14T14:59:00.000-07:00

see more Gifs

SLAVA TIE!

2011-06-13T03:00:00.000-07:00

Ce este frumos si lui Dumnezeu ii place.

ANDREW BIRD

2011-05-17T21:29:00.000-07:00

Multiinstrumentistul american Andrew Bird este un muzician cum nu ati mai intalnit. Pentru cei care doresc sa stie mai multe intrati va rog aici: http://andrewbird.net/ si aici: http://en.wikipedia.org/wiki/

MICHEL LAUZIERE,

2011-05-11T04:05:00.000-07:00

Canadianul Michel Lauzière, supranumit Maestro, caci pe buna dreptate el este un maestru al neobisnuitului, este in acelasi timp si un artist cu talente multiple. Michel est un exceptional actor de comedie, un umorist vizual, un fantasy artist, un acrobat, un jongleur, un muzician şi mai presus de toate, el este un interpret creativ care uluieste de multa vreme publicul din întreaga lume.

Pe scenă, Lauzière este maestru în a capta atenţia publicului şi de a-l fermeca în lumea lui de comedie. Posesor al unui nemaintalnit si remarcabil talent, dublat de o imaginaţie putin obisnuita, el poate face muzica din... aproape nimic. Canta la claxoane, pahare, sticle, cratite, ibrice, etc.

Michel Lauzière este poliglot şi prezinta cu mare lejeritate si umor, emisiunile sale în orice combinaţie de engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană sau japoneză.

Sursa foto www.michellauziere.com/

PREA MULTE CUVINTE, PREA MULTE

2011-04-26T07:21:00.000-07:00

PICTURA PE APA

2011-04-04T09:49:00.000-07:00

MASINARII MUZICALE

2011-03-17T15:55:00.000-07:00

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

MICHAEL PARKES

2010-12-29T08:41:00.000-08:00

Michael Parkes este unul dintre cei mai apreciati pictori contemporani din sfera artei fantastice si realismului magic. Lucreaza de asemenea litografie si sculptura. El s-a nascut in anul 1944 in Sikestone, Missouri, si-a facut studiile de arta si pictura la Universitatea din Kansas iar din 1975 pana in prezent traieste in Spania. Stilul său unic, temele magice cu imagini extrase din imagistica traditiilor cabalistice si tantrice, au evoluat în izolare, după o perioadă în care el a renunţat cu totul sa se mai ocupe de artă şi a calatorit în India în căutare de iluminare, intr-un loc pe care el şi soţia sa să continue să-l viziteze anual.
Mai multe detalii gasiti pe http://www.theworldofmichaelparkes.com/ si pe www.facebook.com/

Surse foto: http://neosurrealism.artdigitaldesign.com/modern-artists/ si www.wikipedia.orgNota: Daca din eroare am incalcat legea dreptului de autor imi cer respectuos iertare si la prima atentionare retrag imaginile. Mentionez ca postarea nu este in scop comercial.

PICTORUL ORB

2010-12-20T23:31:00.000-08:00

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

VERDE

2010-11-28T12:57:00.000-08:00

ROB GONSALVES

2010-11-15T05:06:00.000-08:00

LUMEA MICA

2010-09-24T00:51:00.000-07:00

CASA CEA MICA DE LA TARA A SPIRITULUI ?

VALENTIN TANASE

2010-07-29T22:41:00.000-07:00

Un om minunat pe care am avut onoarea sa-l cunosc. Viata lunga si buna Valentin!

Sursa foto

NIKE

2010-05-25T04:14:00.000-07:00

Nu se mai stie acum cati ani, mai faceam si caricaturi.

CRISTOPHE GILBERT

2010-05-07T13:14:00.001-07:00

STEPHEN WILTSHIRE - O MINTE SPECTACULARA

2010-04-30T23:27:00.000-07:00

O MINTE ARTISTICA ULUITOARE
STEPHEN WILTSHIRE , un tanar grafician si pictor autist britanic de 26 de ani, dupa un parcurs cu elicopterul, deasupra Romei, a desenat si a pictat in trei zile cele vazute asa cum si le-a amintit, intr-o singura panorama uriasa. Stupoare! Detaliile cele mai mici sunt scoase din memorie si reproduse. Stephen nu este la prima experienta de acest fel. El este autorul unor picturi care reprezinta panoramele si altor orase ale lumii, este foarte cunoscut publicului international iar picturile sale fac parte deja din colectii particulare. Incepand cu luna mai a anului 2005, cand a pictat panorama Tokyo-ului pe o panza de 10 m lungime cariera sa de pictor panoramist a continuat cu canavasuri gigantice reprezentand panoramele oraselor Roma, Hong Kong, Frankfurt, Madrid, Dubai, Jerusalem si Londra , ultimul din serie fiind New York considerat de Stephen caminul sau spiritual. Si-a incheiat capodopera la Pratt Institute, cel mai faimos "college of art and design", in New York in octombrie 2009. Stephen Wiltshire a studiat Fine Art at City & Guilds Art College. El s-a nascut la Londra iar autismul declarat la varsta de 3 ani l-a impiedicat in permanenta sa comunice cu copiii de varsta lui. A trait in lumea sa interioara iar pasiunea pentru desen s-a aratat la varsta de cinci ani. Ca recunoastere a contriburiei sale la arta mondiala, Regina Elisabeta a doua a Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord l-a numit Membru al Ordinului Imperiului Britanic. Operele sale pot fi vazute si eventual cumparate in galeria sa personala Stephen Wiltshire Gallery la Royal Opera Arcade, Pall Mall, London.

Sursa foto

GASPARETTO

2010-04-16T14:09:00.000-07:00

Motto: Cine s-a casatorit cu un vis va merge singur tot restul vietii

Gasparetto

Luiz Antonio Gasparetto este psiholog, psihopictograf, poet, scriitor, prezentator la televiziunea braziliana al programului Encontro Marcado si producator si comentator al unei emisiuni Gasparetto Conversando Com Você la Radio Mundial. Este si profesor de metafizica si spiritualitate, autor a peste 25 de carti despre cum sa te ajuti singur si sa devii prosper. Gasparetto s-a nascut in anul 1949, in Sao Paolo, in Brazilia intr-o familie saraca de emigranti italieni. Se spune despre mama sa ca avea capacitati mediumnice. La varsta de 13 ani a pictat un tablou intr-o maniera care semana izbitor cu cea a lui Claude Monet. Este considerat pictor mediumnic, caci se presupune ca in timpul pictarii, intra in comunicare cu artisiti celebri decedati si picteaza in maniera lor. A continuat sa picteze tablouri in maniera lui Leonardo da Vinci, Michelangelo, Cezanne, Van Gogh, Toulouse-Lautrec, Renoir, Rembrandt, Modigliani, Picasso si altii. Intra in transa pe o muzica in surdina si picteaza simultan cu amandoua mainile, fiecare mana pictand alta parte a tabloului si uneori chiar si cu picioarele si nu urmareste niciodata ceea ce picteaza. Ba mai mult, toate picturile sunt executate invers ca si cum s-ar reflecta in oglinda. Acolo unde altor pictori le trebuiesc zeci de ore pentru a realiza un tablou lui Gasparetto nu-i trebuie decat maxim douazeci de minute si fara schite prealabile. Tablourile sunt executate si finisate impecabil. In anul 1978, in fata camerelor de televiziune lui Gasparetto i-au fost necesare doar 75 de minute pentru a picta 21 de tablouri, pe unele chiar la simultan cu ambele maini. Picturile sale insumand peste 2400 de tablouri au fost donate in special unor organizatii caritabile. Atunci cand nu picteaza, Gasparetto nu da semne ca ar avea inclinatie vadita pentru pictura. Specialistii in paranormalitate se intreaba inca daca atunci cand se afla in transa el este efectiv posedat de geniul marilor pictori sau doar isi refuleaza in acest fel sensibilitatea.

"Eu cred doar în pace. Mă gândesc la ea si permit parfumului ei sa atinga aura mea, sa atinga toate domeniile din viaţa mea, pe tot corpul meu. Cred în pace cu un mesaj de ordine şi echilibru."

"...cel mai bun luctu pentru mine este un mare zâmbet pe piept. Fericirea nu este scumpa, este uşor de dobandit si am dreptul la ea. Este atât de simplu să cred că tot ce e bine, este pentru mine! Frumuseţea este în mine. Suavitatea, moliciunea, în mine. Sensibilitatea, caldura, claritatea si stralucirea celor mai frumoase forme din univers sunt pe mine. Am deschis întreaga mea fiinta şi simt că nu există graniţe sau bariere pentru mine. Simt că limita este doar o impresie. Simt ca eu sunt liber să părăsesc orice schimbare de poziţie pentru una mai bună. Eu sunt liber să resping orice gand rau, sau orice sentiment sau obicei negativ , orice pasiune dureroasa. Pentru că eu sunt spirit. Eu sunt lumina vieţii sub formă de persoană. "

Fotografia este din anul 2007 in casa lui din Sao Paulo iar pe fundal se afla o iluzie optica.

SUPER EGO

2010-03-26T07:22:00.000-07:00

N-as fi putut sa inteleg niciodata ce e cantecul,daca nu Ti-as fi cantat Tie, Doamne...

N-as fi inteles niciodata ce e plansul,daca n-as fi plans pentru cauza Ta, Doamne...

N-as fi putut sa inteleg niciodata ce e iubirea,daca nu m-ai fi iubit Tu, Doamne...

N-as fi putut sa inteleg niciodata ce e ura,daca nu mai fi cuprins in dragostea Ta, Doamne...

Si n-as fi putut sa inteleg niciodata ce-nseamna o mangaiere,daca nu m-ai fi mangaiat, Tu, Doamne...

Acum e de nespus bucuria mea, pentru ca le-nteleg pe toate...

Nu pot insa sa inteleg,de ce ma iubesti atat de mult, Doamne...

Asculta mai multe audio Muzica

JAZZ

2010-03-15T04:46:00.000-07:00

EVERGREEN

2010-03-04T09:06:00.001-08:00

URGENT

2010-02-11T12:44:00.001-08:00

Am nevoie urgent pentru tatal meu, de o infirmiera de zi, o persoana care a lucrat cu bolnavi la pat, cu experienta in domeniul medical.
Tata este paralizat din anul 2004 iar acum este la reanimare la spitalul Colentina.
Condiile de plata sunt foarte bune.
Multumesc celor care mi-au sarit in ajutor pana acum, fie macar si cu o vorba buna!

TREI GRATZII

2010-02-01T00:37:00.000-08:00

HUNGU

2010-01-13T15:14:00.000-08:00

ILUMINARE

2010-01-06T05:27:00.000-08:00

Desen de Dan Ioanitescu

CRISALIDA

2009-12-20T08:41:00.000-08:00

ZBURATOARE

2009-11-25T01:49:00.000-08:00

EVA

2009-11-18T09:06:00.000-08:00

Liege.BlueIris
EU EVA

In dimineata aceea am avut revelatia. Am deschis ochii si apoi am exclamat ravasita: "Doamne, eu sunt Eva!". Dar aveam nevoie de ceva timp ca sa inteleg pe deplin. Eram prototipul, o clona, sau insasi editia princeps a femeii universale? Si daca era asa, ce naiba cautam eu aici?

Oricum, parea inspaimantator. (Stii, ma simteam precum America. Ea e tara tuturor posibilitatilor, iar eu - femeia tuturor posibilitatilor.) Dar tot mi-era neclar daca e de bine sau de rau si - ca orice fiinta traitoare in aceast loc si in aceasta epoca, aveam mare nevoie sa valorizez sensul acestei revelatii.

Telefonul suna din nou a "buna dimineata". M-am multumit sa ma intind pisiceste, cu ochii inchisi si sa ma gandesc la el.
-Buna dimineata, iubitule! Sunt eu, Eva. As mai fi adaugat si "Eva ta! ...
"Lasa!", m-am razgandit eu in privinta acestui dialog imaginar, e prea dimineata pentru astfel de intrebari.
Si cum aveam pe umerase, randuite frumos, toate variantele de personalitate feminina din univers, am adoptat rapid pe cea a lui Scarlet: "o sa ma gandesc maine la asta...".

LUPUL ALB - de Blogger Sorin Di Rokko

2009-11-10T12:21:00.000-08:00

Sorin Di Rokko , poetul si scriitorul de care m-am apropiat pe blogu'lu'oreste are a va istorisi o "Poveste cu lup de la Baba Dascalita, matusa bunicii mele Paraschiva, Dumnezeu sa le hodineasca pe amandoua!."

Se spune, ca demult, cand oamenii erau mai putini decat zilele anului pe pamant, din spuma norilor, a coborat Zamolxes pe pamantul Daciei. Si nu oriunde! Fix pe crestetul Raraului.
Prima aratare pe care o inatlni, fu un LUP, un lup alb, regele lupilor numit de toti ALBUDAC. Se aseza langa lup, in iarba neatinsa de pasul omului, si-i spuse:
-Voi inalta pe aceste pamanturi, cel mai drept, mai viteaz si mai intelept popor din lume. Le voi spune DACI dupa numele tau si atata timp cat semintia ta va exista, vor fi si ei. Il voi invata sa va inteleaga, sa va stie durerea, ii voi darui codrul si-l voi face fratele vostru. Rodul pamantului va fi inzecit iar raurile vor purta pesti de aur. Caii dacilor vor fi inaripati, iar portile intunericului in veci vor fi ferecate pentru ei....
Din inaltul cerului cobori un armasar negru cu aripi albe, ii lua in spate pe cei doi si plecara sa-i adune pe DACI. Dupa sapte zile si sapte nopti ii avea pe toti. La poalele codrilor, sub privirea muntilor cu cantecul apelor, sub parfumul florilor, Zamolxes le darui intelepciunea de a trai frumos si curat alaturi de sufletul pamantului, al naturii , al animalelor. Le-a pus in palme paradisul.
Au urmat secole si ani la randul de fericire pentru Daci. In luptele lor contra celor care le vroiau pamanturile purtau mereu deasupra capului steagul DAC. Darul facut de Zamolxes, legamantul cu ei ce-i ocrotea. CAPUL DE LUP. Lupul DAC!
Romanii au incercat sute de ani sa cucereasca Dacia. Traian un imparat al lor, le-a aflat secretul, profetia lui Zamolxes. In timpul bataliei, legiuniile sale personale, au ucis purtatorul steagului, iar steagul a fost mistuit de flacari, pe un altar mare in vazul poporului DAC. Se spune ca atunci cand ardea se auzea planset de lup, iar flacarile au ajuns pana la cer. Regele de atunci al Daciei, Decebal, a fost lovit de blestem. Cu moartea Capului de Lup, a murit si el. Blestemul s-a intins peste toata Dacia. Raul stapaneste de atunci pamanturile sfinte ale Daciei.
Bunica mea, intr-o seara pe prispa casei m-a intrebat de vreau sa vad locul unde salasluieste comoara Dacilor.
Afara era luna plina. Undeva pe un deal un caine urla la Ea sau poate aducea aminte satenilor de plansetul steagului DAC cand a ars. Bunica, zana mea cea buna a adus o galeata de apa, rece, de fantana. A pus-o in fata noastra si a lasat sa se balaceasca luna in ea.
Tusa Natalita, mi-a zis: " Ia nepoate si bea poate o sa ti se arate calea spre comoara Dacilor!" Apa era rece, iar eu incins de a sti! Am baut si ochii mi-au cazut in caladare, oglinda apei se invalurise, parea un rau de munte, puteam sa-i aud soapta, apoi am vazut codrul verde, de nepatruns. Eram in fata lui. Buna a tusit si codrul mi-a facut carare. Am mers prin el si am dat de o poiana. Toate florile pamantului isi gasisera aici adapost, pe deasupra lor paseau fara urma animale vazute si nevazute, iar in mijloc, in mijlocul poienii era un tron mare de clestar pe care odihnea un batran. Era imbracat in alb iar barba lui ar fi putut inconjura pamantul de trei ori. Langa tron pazeau pacea locului doi lupi albi, tot atat de batrani ca cel de pe tron.
Cand am fost atat de aproape cat sa-i simt batatile inimii care pareau ca suna a toaca, batranul s-a trezit.
Mi-a zis..."Copile! Il cauti pe Zamolxes? Eu sunt!"
In spatele lui codrul se dadu deoparte! Acolo erau rafturi pline de comori. Erau cartile cu istoria sfanta a Dacilor. Carti pline de intelepciune. Nu era aur, dar totul era stralucitor, mai stralucitor ca aurul. Era izvorul plin de viata din care am uitat sa mai bem!
M-am trezit dormind in patul din Casa Bunei. Lupii inca urlau pe creasta!

E o poveste cu lupul alb si Zamolxes si comoara Dacilor pe care am auzit-o de mult ori. Intr-o seara visele m-au dus acolo.
27 august 2009 17:49

ARCASI

2009-10-27T00:40:00.000-07:00

FARAON-NUD

2009-10-12T03:14:00.000-07:00

tata doar fotografii

2009-09-12T23:40:00.000-07:00

Pentru cei carora poezia le hraneste si le coloreaza viata, le recomand cu tot sufletul cartea-obiect a bunului meu prieten DAN IANCU, poet consacrat. Il las pe el sa va vorbeasca despre poezie. Felicitari Dane!

tata doar fotografii

Posted on 08/09/2009 by Dan Iancu

Cartea poate fi comandata la mine prin e-mail: uhi4ge@rdslink.ro

Pret: 21, 8 lei cu toate taxele incluse, inclusiv transport, inclusiv tva, inclusiv o gramadă de altele.

ieri cineva rîdea de mine pentru că i-am spus planul meu “utopic”. vînd această ediţie şi finanţez altă carte. o fi greu, o fi uşor, habar nu am. normal aşa este. anormal e că aud diverşi spunînd că “poezia nu se vinde” sau poezia e “citită doar de poeţi”. asta e cumva anormal. spun cumva ca să fiu politicos. anormal e că poeţii nu se pot întreţine din ceea ce scriu sau pentru că scriu. anormal e că în şcoală poezia e tratată ca o doctorie amară. învaţă pe dinafară i se urlă copilului. de ce? nimeni nu răspunde pentru că nici profesorii nu ştiu. după aia stăm ca proştii şi privim pe cîte unul care ţine minte siruri imense de nume, obiecte, numere. poezia e incarcată de formule. eminescu e poetul naţional, nichita e nepereche, bacovia are vocabularul cel mai mic, barbu e matematician, blaga e în spatiul mioritic… cine mai are chef să descopere corola de minuni dintr-o poezie? în cadrul atîtor revoluţii în educaţie mai nimeni. cine mai are grija poeziei? aproape nimeni. de ce? nu ştiu.

eu citesc poezie. voi?

p.s. a se vedea aici.

Cine este DAN IANCU?

Pai... s-o lasam pe Bianca sa ne spuna. Spune-ne Bianca!

bianca marcovici, pe septembrie 8th, 2009 la 9:15 pm cică:

la o aniversare, poetul Dan Iancu, de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 5-02-2007)
http://www.romanialibera.com

DAN IANCU
O piatră de spus
Editura Vinea, 2004

note de lectură

“cînd doar am să-ţi tac,
precum veioza cu sticlă mată,
desprins de lumină, să nu bagi de
seamă cum trece timpul, să nu-l
numeri, să nu-l presari în toată
camera ca pe nisipul violet din
acvariu. doar să tac.
după care nu va mai fi loc să-ţi
înşiri aşteptarea peste fotografii
aproape alb negru. poate eu
înfloresc şi tu nu ştii.”

După alte două apariţii editoriale “Despre înţeles”, editura Cartea Românească-1997
şi bostonmylove, editura Eminescu-2002, Dan Iancu a recuperat o viaţă de om, debutând târziu dar la timp, cum se spune, o piatră de spus, grea, care-ţi simplifică rolul poeziei în viaţa uni poet, adevărata dragoste târzie dar, scrisă în puţine cuvinte, aşezate în pagină ca un medalion de valoare, a unei femei pe care o porţi în inimă în fiece clipă a respiraţiei sau cifru numerotat al apei sub semnul Dragonului:

“e uşor să răneşti cu apă, dar
rănile se vindecă mai greu. ca şi cum sîngele ar albi vederea. ca şi
cum rănile ar fi nişte guri însetate.
ca şi cum apa” (4.o1)
Cartea îi este dedicată Elenei:
“ai să înveţi că vorbele mele au trup întotdeauna şi mai ales gesturi”
Iar toate poemele dezvoltă un haiku aşezat sub formă de motto, ca un răspuns sau ca o posibilă explicare a unui dialog, în fapt cu sine, cu dicţie, să zicem cu literă diferită:

“coapsa fierbinte
miros adînc de lac
pietre privind mirate”

"azi noapte, cînd făceam dra-
goste şi mă mîngîiai ca pe un
fruct. mă minunam de tandreţea
ochilor tăi. mă luam cu privirea ta
într-o capsulă de mătase atăt de închisă la vremuri.” (3.12)

Urmărind evoluţia acestui poet atît de modest cu o poezie atît de profundă , sensuri largi pînă la chirurgia neermetică a cuvîntului, nesuperficial şi cu valenţe de durată, l-am descoperit în revista Online, cu un jurnal dedicat amintirii tatalui său, “tata doar fotografii” (15) :
http://www.aol.ro

“nu se poate nimic
nici amintirile nu se iţesc în ghiveci
doar înţelegerea e mai grea
rugoasă de cum creşte aiurea
peste întîmplătoarele obiecte
altădată lipsite de legături
aşa cum ne eram
nu mai ţin minte cum a fost la zece, dar nici la douăzeci şi nici la treizeci, iar la patruzeci eram departe. mîine un cinzeci imposibil sau corect ar fi ireconciliabil. aritmetica zecimală e limpede şi fără emoţii. graniţe puse cu mîna fără genetică.
cum ar fi mîine să te scot de acolo
recitînd poezii?”

Lui Dan Iancu, poetul,”jumătate de Zeu” care a trecut pragul anilor 50 de curînd, îi doresc, la o aniversare rotundă să scrie ca şi pînă acum!
Nu sunt critic literar , doar o admiratoare! Dacă poeţii se recunosc între ei , restul nu mai contează!

Bianca Marcovici

HOT DE MINE

2009-08-29T16:15:00.000-07:00

Tare mi-ar placea ca mintea de-acum sa aiba ocazia sa-ntalneasca mintea de-acum zece ani si sa inceapa sa-i spuna... si sa-i povesteasca.... si s-o invete.... Sau sa aiba aiba o conversatie cu cea pe care o aveam la douazeci de ani... Dar nu pentru momentul acum, de astazi, as avea nevoie de aceasta intalnire, ci, pentru varsta de atunci, pentru cel ce eram cu ani in urma. Asa de mare nevoie as fi avut atunci de mine, de cel care sunt acum. Nici nu am incercat sa-mi inchipui vreodata cum sau ce as putea deveni peste ani. Am trait tot timpul cu certitudinea clara ca oricand in timpul viitor voi fi invariabil acelasi... Astazi, uitandu-ma in urma nu stiu daca lucrurile mai stau tot asa. Eul s-a transformat in timp, s-a modificat, s-a alterat sau poate s-a recompus mai frumos, nu stiu sa spunexact, corpul si-a reinnoit celulele, este altul, memoria a aruncat sau ascuns conflictele, suferintele traite...
Atat de mare imi este nevoia sa ma sfatuiesc cu mine insumi cel care voi fi peste cinci ani... daca voi mai fi. :) Dialogul ar trebui sa arate destul de interesant. Nu, nu este o falsa problema. Am trait cu cativa ani in urma drama rupturii intre propriile euri, pe vremea cand inca mai desenam. Am reluat cateva dintre desenele din tinerete si le-am redesenat incercand sentimentul clar de vinovatie, pentru ca ii furam ideile celui care eram la douazeci de ani, ca il nedreptatesc. Acum, la maturitate, ochiul devenise mai destept, mana mai abila, tehnica se imbunatatise si desenam mai bine, dar scanteia si trairile profunde apartineau celuilalt eu, mai tanar... caruia ii exploatam fara rusine ideile in virtutea faptului ca mi se cuvine. Foarte greu de definit sentimentele de impostura, de nedreptate care m-au cuprins fata de cel ce nu mai eram. Ar fi fost frumos din partea mea, sa-i cer voie tanarului sa-i iau ideile, sau macar sa-i explic de ce o fac.

RAIN ORCHESTRA

2009-08-24T07:01:00.001-07:00

LACUSTRA
George Bacovia

De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val -
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

MIT

2009-08-04T22:08:00.000-07:00

MIT
de Nichita Stanescu

Incapabil sa pierd

inapt pentru fire,

alerg

in nestire.

Foarte greu ma primesc

sa fiu cum sunt.

Locul ceresc

e sub pamant.

Iar pamantescul

mananca de foame cerescul.

CUNOASTEREA

2009-07-23T05:55:00.000-07:00

ZIDUL
de Nicolae Dabija

Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
şi mă prefac c-o deschid
şi privesc pân-departe.

Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranşee ce flori!

Soarele şade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
şi aproape că sunt fericit
în faţa peretelui meu.

...Desenez o fereastră-n zid, şi
se cască-o spărtură: în ea
m-aş teme să cad de n-aş fi
legat ca un lanţ de podea.

ECUMENISM

2009-07-16T22:07:00.000-07:00

POVESTI

2009-07-11T01:23:00.000-07:00

MAESTRUL

2009-06-28T07:50:00.000-07:00

CUBUL

2009-06-22T03:20:00.002-07:00

MAYA

2009-06-05T04:10:00.001-07:00

Am felicitat-o pe MAYA!

Mihaela Moraru ( Maya ) si-a lansat sambata 20 iunie, orele 19 00, in Sala Rotunda a Muzeului National al Literaturii Romane, din Bulevardul Dacia, nr. 12, sectorul 1, a doua a carte "Lumea de Jos".

PACE - LUMINA - IUBIRE

2009-06-03T06:14:00.000-07:00

PACE
IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IU
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBI
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-LUMINA-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IU
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBI
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-I
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIR
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUB
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE-
IUBIRE-IUBIRE-IUBIRE

666

2009-06-03T00:50:00.000-07:00

ARCAS

2009-05-28T09:31:00.000-07:00

METEMPSIHOZA

2009-05-25T13:46:00.000-07:00