ZIDUL de Nicolae Dabija
Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
şi mă prefac c-o deschid
şi privesc pân-departe.
Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranşee ce flori!
Soarele şade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
şi aproape că sunt fericit
în faţa peretelui meu.
...Desenez o fereastră-n zid, şi
se cască-o spărtură: în ea
m-aş teme să cad de n-aş fi
legat ca un lanţ de podea.
Bun gasit!
RăspundețiȘtergereSe potrivesc de minune... parc-ati gandit aidoma!
Esti EXTRAORDINAR!
Vezi, vezi?
RăspundețiȘtergereDecat ca poetul si-a permis sa se uite pe fereastra...
Ei pentru asta ii invidiez pe poeti....
Pana termin un desen, ideea si fiorul artistic apararute si-a luat de mult zborul. Deh...!
Prietenul meu Aurel Maria Baros, scriitor, zicea intr-una din poeziile sale din tinerete ca proza este mersul pe jos al poemului. Cat despre desen ce sa mai zic...