marți, 22 noiembrie 2011

DAN IANCU - NOI, O JUMATATE DE ZEU


Dan Iancu - Noi, o jumătate de zeu

  "O carte, nici roman, nici poezie, de fapt un mozaic de conceput un zeu al spunerii, ce nu se-mplinește nicicum, nici în iubire, nici în comnunicare, în care vă veți găsi pe voi în acele ipostaze în care nimic nu transpare dincolo de pereții de sticlă ai acvariului în care viețuim. O parte din noi rămîne pradă singurătății, oricît de greu ar fi. Citește-te! "
CERETI IN LIBRARII
cărți de același autor:
Despre înțeles
Editura Cartea Românească 1997
bostonmylove
Editura Eminescu 2002
o piatră de spus
Editura Vinea 2004
Discursuri
Editura LiterNet
http://www.liternet.ro/autor/526/Dan-Iancu.html
tata doar fotografii
Editura agol 2009

Mult succes Dane, bunule prieten!

miercuri, 9 noiembrie 2011

KIERON WILLIAMSON - MINI MONET

KIERON WILLIAMSON are 9 ani si este deja celebru pentru precocitatea sa artistica. Talentul si celebritatea i-au adus pana acum 170.000 de lire sterline. Oamenii ii spun Micul Monet sau Micul Picasso. Daca ii indragiti arta, puteti afla afla mai multe despre el si pictura aici


SURSA FOTO

joi, 3 noiembrie 2011

Despre iluzii, mituri, amagiri

Anunt cu bucurie aparitia unei alte carti la editura Ascendent scrisa de Cristiana Alexandra Levitchi psihoterapeut-psiholog clinician si Clara Toma consilier ESPERE : “Despre iluzii, mituri, amagiri” (despre iubire, bani si moarte). Va reproduc mai jos invitatia directa lansata de catre doamna Cristiana Alexandra Levitchi.

Salon Inlight si Editura Ascendent va invita miercuri, 9 noiembrie, intre orele 18.30-20.30 la un eveniment special – seminar urmat de lansare de carte ,,Despre iluzii, mituri, amagiri,,.
Va invit la lansarea unei alte carti la care am scris in 2010. Cine oare nu se iluzioneaza? Cred ca 99 la suta din populatie o face. Iluzia face parte din viata. Subiecte ca dragoste, bani si moarte au stirnit de-a lungul timpului foarte multe iluzii. Ele sint cumva subiecte tabu. Si in acest secol, partenerii indragostiti nu vorbesc despre bani in cuplu si nici despre moarte. In cultura noastra nu se apreciaza batrinetea….pentru ca deseori aduce boala si intotdeauna moarte. Speranta uneori este cel mai mare dusman al luciditatii.

In cadrul seminarului, o sa aveti prilejul de a va pune intrebari despre iluziile si miturile pe care le aveti in mai multe domenii ale vietii, mai ales in cele legate de relatii personale, dragoste, bani si moarte. 


De ce ne iluzionăm? Pentru că este comod, pentru că este dificil să facem faţă realităţii, pentru că nu conştientizăm iluzia, pentru că este securizant, pentru că este liniştitor, în pofida supărărilor iluziilor şi pentru că am preluat acelaşi tip de iluzii din familie şi din cercul social. Este mai greu să nu mai avem iluzii, decât să nu avem, pentru că ele uneori sunt temelia vieţii noastre. Iluziile ne dau un confort psihologic, un anumit fel de control.
Oamenii, în general, se iluzionează despre multe lucruri, subiecte, însă, dacă unele iluzii, mituri se demontează relativ usor (cele care sunt mai lesne de demonstrat), altele nu se desfiinţează decât foarte greu sau deloc. Temele principale în care sunt menţinute cele mai mari iluzii sunt temele fundamentale de interes pentru omenire: viaţa şi moartea, iubirea-dragostea, banii, sexul. Dacă menţinem de exemplu o iluzie cu privire la sistemul bancar, orice specialist competent în această meserie ne poate arăta repede adevărul. În schimb, dacă avem iluzii cu privire la dragoste, de cele mai multe ori avem relaţii nefericite şi este nevoie de psihoterapie susţinută să scăpăm de asemenea iluzii. Filosofii, psihologii, psihiatrii, psihoterapeutii, sociologii, biologii, medicii, fizicienii, antropologii, chimiştii au explicat fiecare prin cunoştiinţele lor aceste mari teme. Pot să spun că oricine, conştient sau înconstient s-a întrebat cu privire la aceste teme.
Ce înseamnă iluzie? A nu vedea realitatea aşa cum este. O să spuneţi poate că realitatea e văzută de fiecare dintre noi diferit. Da, diferit în funcţie de convingerile pe care le-am preluat de la părinţi, societate, filme.
Realitatea este că lumea este plină de ficţiune şi că ne şi place cumva să trăim în ficţiune. Pe de altă parte, aproape fiecare dintre noi (conştient sau nu) suntem preocupaţi de adevărul ultim şi de multe aspecte fundamentale ale vieţii: ©e e viaţa? De unde venim şi unde ne ducem? Ce e după moarte? Dacă e ceva? Ce e iubirea?
Avem o nevoie fundamentală de a explica mersul lucrurilor de a le controla şi ne folosim de diverse explicaţii. Uneori aceste explicaţii devin incomode şi neeficiente, la fel ca iluziile. Atunci explicaţiile merită schimbate.
Cartea este scrisă pentru persoanele care îşi pun întrebări şi nu se mulţumesc cu răspunsuri preconcepute. Acelora dintre voi care doresc să îşi păstreze iluziile, să se protejeze prin negare, le recomand să se conserve cu toate riscurile ce decurg de aici.
Se prea poate că unii dintre cei care vor citi această carte să fie cuprinşi de sentimente foarte diferite şi contradictorii. Este foarte greu să ne punem la îndoială sistemul de credinţe… şi este greu să scăpăm de iluziile noastre construite şi întreţinute poate de-a lungul unei vieţi. Eu cred totuşi că o întrebare bună, este mai bună decât răspunsurile preluate de la alţii. Cu alte cuvinte întrebarea copilului: “De ce aşa şi nu aşa?” are în ea multă inteligenţă şi înţelepciune. Fiţi ca şi copiii: întrebaţi-vă despre orice.
Seminarul va fi sustinut de autoarele cartii, Cristiana Alexandra Levitchi, psihoterapeut si Clara Toma, consilier in comunicare si dezvoltare personala.
Cartea a carei tematicava fi abordata in acest seminar interactiv, este scrisă pentru persoanele care îşi pun întrebări şi nu se mulţumesc cu răspunsuri preconcepute. .
Seminarul va fi urmat de o sesiune de autografe .

Costul participarii la seminar- 50 lei , care include si
-cartea ,, Despre iluzii, mituri, amagiri,,.
- Ceai, cafea, apa, snacks-uri
- un bilet de tombola unde puteti castiga premii din partea organizatorilor

Locurile se ocupa in ordinea rezervarilor, la e-mail clara_ascendent@yahoo.com sau la tel 0747085371

Seminarul va avea loc in locatia Salonului InLight, str. Paraschiva Gherghel nr. 14, vis a vis de P-ta Domenii.

Va asteptam cu drag !

Fragmente din carte :

Cuprins

O altfel de…prefaţă  – (Dez)iluzionează-te ! - Clara Toma

În loc de introducere – Cristiana Alexandra Leviţchi                

Ataşamentul şi concepţia despre noi, lume şi alţii – Cristiana Alexandra Leviţchi                

De unde încep iluziile - Cristiana Alexandra Leviţchi                

Poziţiile de viaţă

Nevoia de siguranţă la temelia vieţii

Controlul, anxietatea existenţială şi puterea

Controlul, poziţiile de viaţă şi triunghiul dramatic

Mecanismele de apărare şi iluziile – Cristiana Alexandra Leviţchi                

Iubirea, dragostea, sexul şi lluziile – Cristiana Alexandra Leviţchi                

Cum învăţăm să iubim?

Iluzii despre relaţii

Mituri despre bărbaţi şi femei, familii în societăţile patriarhale

Adevăruri despre fidelitate şi relaţii

Idei preconcepute despre femei, bărbaţi şi sexualitate

Mituri şi adevăruri despre sex

Mituri şi prejudecăţi despre copii şi sex

Ataşamente şi disfuncţii relaţionale

Fazele unei relaţii de cuplu

Idealuri si idealizare în relaţiile de cuplu -Clara Toma

Banii şi iluziile – Cristiana Alexandra Leviţchi                

Mituri şi adevăruri despre bani

Moartea şi existenţa libertate, sens – Cristiana Alexandra Leviţchi                

Poziţii de viaţă, tipul de ataşament şi atitudinea în faţa morţii

Mania perfectiunii corporale, teama de boala, teama de moarte si negarea mortii Ce ascunde mania perfecţiunii corporale şi teama de boală

Diverse moduri de sfidare-negare a morţii (unele benefice, altele negative)

Religiile, credinţele religioase şi moartea

Copiii şi moartea

Cum e sa trăieşti conştient, fără amăgiri şi iluzii - Cristiana Alexandra Leviţchi                

Despre unele iluzii, mituri, amagiri, cu alte cuvinte… - Clara Toma

În (loc de) încheiere – Clara Toma

Despre autoare

Bibliografie selectivă

Biblioterapie: Cărţi ce merită citite

duminică, 16 octombrie 2011

PRIETENILOR MEI

Si daca tot ai ajuns aici, lasa putin muzica sa vorbeasca in locul meu.

joi, 8 septembrie 2011

IOANITESTII...

TIZUL MEU
Mai exista undeva pe lumea aceasta inca un Dan Ioanitescu desi poate ca suntem mai multi .Nu suntem rude dar mi-ar fi placut sa fim...

duminică, 26 iunie 2011

7 INSTRUMENTE MUZICALE NEOBISNUITE


Articol preluat de pe www.descopera.ro 

În Alpii suabi – un lanţ muntos din sudul Germaniei – arheologii au descoperit fluiere din os, lucrate acum aproximativ 37.000 de mii de ani, pe care specialiştii le socotesc drept cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute. Muzica instrumentală însoţeşte, aşadar, omul, de zeci de milenii. În acest lung răstimp, au fost construite sute de modele de instrumente muzicale, de la o simplă piele de animal întinsă peste un trunchi de copac scobit, pentru a face o tobă ale cărei ritmuri să acompanieze ritualurile vieţii, până la sofisticate instrumente electronice, în care se regăsesc cele mai moderne tehnologii ale momentului. Din această galerie atât de variată, iată 7 creaţii, unele vechi de secole, altele abia inventate, puţin cunoscute, dar care dovedesc imensa putere de creaţie a minţii umane şi îşi adaugă glasul la bogăţia de sunete a lumii create de om.

Verofon
Instrumente muzicale din sticlă au tot fost inventate, în ciuda fragilităţii acestui material, căci oamenii au fost seduşi de sunetul cristalin produs de lovirea sticlei sau de sunetele eterice emise de un vas de sticlă (pahar, bol) atunci când interpretul îşi trecea degetele peste marginile lui. Din această ultimă categorie, cunoaşteţi, probabil, "orga de pahare", instrumentul fiind alcătuit din pahare de sticlă aşezate pe masă ori într-o cutie.

Dar există şi instrumente construite mai solid şi ştiinţific - de pildă, delicata "armonica de sticlă" inventată în secolul al XVIII-lea de însuşi Benjamin Franklin: un fel de "castronaşe" de diferite mărimi, înşirate pe o tijă, se rotesc în timp ce artistul scoate din ele, atingându-le cu mâinile, sunete stranii şi pătrunzătoare.
Verofonul e un membru modern şi original - deşi puţin răspândit - al acestei familii de instrumente: tuburile sale… dar, de fapt, nu e cine ştie ce de explicat; priviţi-l cum arată şi ascultaţi cum sună:

Suikinkutsu
Un vechi şi tradiţional instrument japonez, suikinkutsu oferă o rară combinaţie între "natural" şi "făcut de om", prefăcând căderea unei picături de apă într-un efect sonor intenţionat şi anume gândit. Un vas de lut, îngropat în pământ, serveşte drept "cutie de rezonanţă": unda sonoră generată de căderea unei picături de apă se reflectă pe pereţii săi, creând acel sunet adânc, căreia japonezii îi atribuie puterea de a linişti şi însenina sufletul.
Construirea unui suikinkutsu (videoclipul urmator) nu e o treabă uşoară, căci obţinerea unui anume efect, a unei anumite "melodii" cere o proiectare şi îmbinare foarte atentă a tuturor elementelor ansamblului ce constituie instrumentul muzical. Aşezat afară, într-o grădină, suikinkutsu îşi adaugă sunetul la toate celelalte atracţii ale grădinii japoneze, sunetul devenind unul dintre elementele farmecului ei subtil.

Hidraulofon
O "orgă de apă" - acesta este hidraulofonul, un instrument în care sunetul e produs de tuburi conectate la o "claviatură " alcătuită din jeturi de apă. Muzicianul cântă acoperind cu degetele, complet sau incomplet, unul sau mai multe orificii prin care ţâşneşte apa, pentru a modula astfel sunetul. Hidraulofoanele mai simple, adesea instalate în parcuri, pentru amuzament, au, de obicei, 12 jeturi, în vreme ce hidraulofoanele de concert - da, există unele speciale pentru spectacole - sunt mai sofisticate, având 45 de jeturi şi fiind foarte precis "acordate".
O astfel de instalaţie se găseşte în faţa Centrului de Ştiinţe Ontario, din oraşul canadian Toronto; aici au loc, din când în când, concerte de hidraulofon, susţinute de cei câţiva artişti care s-au specializat în muzica acestui instrument, cum este Ryan Janzen, care apare în primul videoclip.
Uneori, este nevoie de doi muzicieni pentru a cânta la aceste instrumente complexe, cu 45 de orificii (videoclipul 2). Pare o joacă, dar nu este: este măiestrie artistică obţinută printr+o educaţie muzicală aprofundată. Nu oricine poate cânta la un astfel de instrument care, de altfel, se pretează la executarea unor piese complexe.



O versiune de dimensiuni mari a acestui instrument este "orga marină" imaginată de arhitectul Nikola Bašić şi construită la Zadar, în Croaţia: o platformă de marmură, cu trepte, străbătută în interior de tuburi; valurile si curentii imping aerul prin tuburi si, astfel, apa mării "cântă", ciudatele sunete de orgă întovărăşind mult mai familiarul zgomot al valurilor. Ascultaţi:


Pirofon
De la apă - la foc: pirofonul este o orgă în tuburile căreia sunetul e produs de mici explozii ori de aprinderea bruscă a flăcărilor, în tuburi metalice ori de sticlă.
Asemenea orgi de flăcări au fost construite încă din secolul al XIX-lea, şi, cu toate că nu au fost niciodată foarte răspândite, din când în când, câte un muzician se îndrăgosteşte de originalitatea acestui instrument şi îl scoate din nou la rampă. Azi, pirofoanele sunt acţionate în special cu ajutorul propanului, mai rar al hidrogenului (ambele sunt gaze inflamabile).
În primul videoclip, puteţi vedea şi auzi un pirofon simplu în acţiune, iar în cel de-al doilea, un spectacol mai elaborat de flăcări şi sunete, prezentata chiar în acest an în cadrul festivalului de la Sydney, Australia.

Orga de pisici
Acesta e unul dintre cele mai bizare instrumente muzicale, inventat într-o vreme în care cruzimea faţă de animale nu era, din nefericire, interzisă sau pedepsită. Mentionat în mai multe scrieri, din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea, instrumentul cu pricina era alcătuit dintr-un număr de pisici, aşezate una lângă alta, într-o cutie, după o ordine stabilită în funcţie de tonul mieunatului lor. O claviatură de mici dimensiuni permitea instrumentistului să "cânte". Cum? Prin apăsarea unei clape, una dintre pisici era trasă de coadă (în variante mai sadice, coada era înţepată), iar nefericita creatură miorlăia ca reacţie la senzaţia dureroasă. Cam cum suna un asemenea cor de miorlăituri jalnice pe diferite tonuri, vă puteţi imagina.
Deşi, din fericire, azi nu se mai construiesc asemenea instrumente, existenţa istorică a acestei crude invenţii a stat la baza unui recent scurt-metraj de animaţie, The Cat Piano (2009), în care personajele sunt pisici ce cad victime unui sadic "muzician" dornic să cânte la un astfel de instrument. Dar, până la urmă, totul se termină cu bine.

O versiune lipsită de cruzime şi foarte-foarte haioasă a fost prezentată anul trecut în Marea Britanie, la un eveniment cu temă ecologistă la care a luat parte şi prinţul Charles. Sculptorul britanic Henry Dagg a interpretat cunoscutul Over the Rainbow la o "orgă de pisici" realizată din jucării chiţăitoare, făcându-i pe invitaţi să se prăpădească de râs. Uitaţi-vă, ca să râdeţi şi voi:

Tenori on
Un instrument nou-venit pe lume, tenori on a fost creat în urmă cu doar câţiva ani, în Japonia, de artistul Toshio Iwai şi muzicologul Yu Nishibori. Testat ca un prototip experimental, în câteva spectacole live, tenori on s-a bucurat de simpatie din partea publicului şi apreciere din partea unor muzicieni, aşa că a intrat în producţie în anul 2007 beneficiind chiar de un turneu mondial de lansare.
Portabil, instrumentul cuprinde, într-un cadru din plastic sau metal, o reţea de comutatoare prevăzute cu LED-uri, ce pot fi activate în diferite combinaţii pentru a genera sunete, LED-urile creând, în acelaşi timp, jocuri de lumini ce urmăresc ritmul melodiei. Graţie conexiunilor de care dispune, se pot realiza sesiuni cu mai multe astfel de dispozitve, cântând sincronizat, sau se pot transmite melodiile de la unul la altul.
După propriile sale declaraţii, Toshio Iwai a dorit, creând tenori on, să regăsească vechea şi rafinata măiestrie de a construi un instrument muzical care să reunească preocuparea pentru sunet şi cea pentru estetica înfăţişării şi să permită, în acelaşi timp, artistului să devină aproape una cu instrumentul său. Cele mai multe dintre instrumentele muzicale electronice moderne nu reuşesc asta, dar tenori on, portabil şi cu o estetică interesantă (în spiritul designului contemporan), o poate face.
Primul videoclip prezintă, într-o demonstraţie, posibilităţile instrumentului; în cel de-al doilea, apare însuşi inventatorul, Toshio Iwai, într-un solo, iar în cel de-al treilea, cântăreaţa britanică Little Boots interpretează o piesă vocală, cu acompaniament de tenori on.




Theremin
Thereminul - sau eterofonul, cum mai e numit, datorită sunetelor "eterice" pe care le produce - e un instrument muzical unic în felul său, prin faptul că a cânta la el nu implică niciun contact fizic între interpret şi instrument.
Brevetat în 1928 de profesorul rus Leon Theremin (pe care îl puteţi vedea în primul videoclip demonstrând modul în care funcţionează invenţia sa), el este unul dintre primele instrumente muzicale electronice şi şi-a păstrat până azi admiratori, din rândul cărora s-au ales câţiva interpreţi virtuozi.

Instrumentul cuprinde oscilatoare de radiofrecvenţă şi două aşa-numite antene metalice - care, de fapt, funcţionează ca nişte plăci de condensator - care "simt" poziţia mâinilor interpretului, fără ca acesta să le atingă.
Cu una dintre mâini, poate fi controlată înălţimea sunetului, prin modificarea distanţei faţă de una dintre antene. Cu celalaltă, interpretul controlează amplitudinea (volumul) sunetului. (Iata, mai jos, o demonstraţie.)

E greu să cânţi la theremin? Da, spun specialiştii, e un instrument dificil de stăpânit. Pare simplu de învăţat, dar când te gândeşti că spaţiul tridimensional dintre antene e lipsit de orice repere concrete (clape, corzi), îţi dai seama că asta complică mult lucrurile. Numai printr-o îndelungată obişnuire cu instrumentul, obţinută prin antrenament susţinut, poate ajunge un interpret să-şi mişte mâinile în mod coordonat şi să le poziţioneze precis în acest spaţiu gol, în care totuşi, mâinile lui ating "ceva"- nu materie, ci doar energie, iar această atingere imaterială se preface în sunete.
Videoclipul de mai jos o prezintă pe Pamelia Kurstin, unul dintre cei mai cunoscuti virtuozi ai thereminului, interpretând câteva melodii, acompaniată de un pianist, şi explicând, cu umor, modul în care funcţionează acest uimitor instrument muzical.


În chip de încheiere:))
Ştiinţa care studiază instrumentele muzicale - originea, istoria, proprietăţile lor, clasificarea lor - se numeşte organologie.

Si iata, ca, independent de articolul de mai sus l-am gasit si pe cel de-al optulea instrument muzical nemaivazut (nemaiauzit? ). Motul prajiturii se numeste dpdv organologic....

Oomphalapompatronium

joi, 16 iunie 2011

MATTIA TROTTA - sculptura

Arta lui Mattia Trotta

articol preluat de pe: www.creativemonkeyz.com 

Mattia Trotta este un sculptor italian care si-a redirectionat cunostintele de inginer mecanic, spre arta. Materialul de baza este firul de otel care, infasurat pe un schelet de metal, da nastere unor sculpturi incredibile. Lucrarile sale nu presupun sudura sau alt fel de lipire, asa ca totul se face manual. “Nu exista nici o indoitura sau impletire care sa nu isi aiba rostul”, sustine Trotta. Dupa finalizarea sculpturii, fiecare lucrare trece printr-o baie de acid care impiedica coroziunea firelor in timp si ii schimba culoarea.
“Thoughts, information sharing, emotions – everything is connected in one chain,” spune artistul. “My chain sets the rhythm and speed so that the extent will cover the light and shadow, calm and chaos, the air and matter, heaven and earth.”

luni, 13 iunie 2011

marți, 17 mai 2011

ANDREW BIRD


Multiinstrumentistul american Andrew Bird este un muzician cum nu ati mai intalnit. Pentru cei care doresc sa stie mai multe intrati va rog aici: http://andrewbird.net/ si aici: http://en.wikipedia.org/wiki/

miercuri, 11 mai 2011

MICHEL LAUZIERE,


Canadianul Michel Lauzière, supranumit Maestro, caci pe buna dreptate el este un maestru al neobisnuitului, este in acelasi timp si un artist cu talente multiple. Michel est un exceptional actor de comedie, un umorist vizual, un fantasy artist, un acrobat, un jongleur, un muzician şi mai presus de toate, el este un interpret creativ care uluieste de multa vreme publicul din întreaga lume.
Pe scenă, Lauzière este maestru în a capta atenţia publicului şi de a-l fermeca în lumea lui de comedie. Posesor al unui nemaintalnit si remarcabil talent, dublat de o imaginaţie putin obisnuita, el poate face muzica din... aproape nimic. Canta la claxoane, pahare, sticle, cratite, ibrice, etc.
Michel Lauzière este poliglot şi prezinta cu mare lejeritate si umor, emisiunile sale în orice combinaţie de engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană sau japoneză.




Sursa foto www.michellauziere.com/