miercuri, 18 noiembrie 2009

EVA




  Liege.BlueIris  
EU EVA 

In dimineata aceea am avut revelatia. Am deschis ochii si apoi am exclamat ravasita: "Doamne, eu sunt Eva!". Dar aveam nevoie de ceva timp ca sa inteleg pe deplin. Eram prototipul, o clona, sau insasi editia princeps a femeii universale? Si daca era asa, ce naiba cautam eu aici? 

Oricum, parea inspaimantator. (Stii, ma simteam precum America. Ea e tara tuturor posibilitatilor, iar eu - femeia tuturor posibilitatilor.) Dar tot mi-era neclar daca e de bine sau de rau si - ca orice fiinta traitoare in aceast loc si in aceasta epoca, aveam mare nevoie sa valorizez sensul acestei revelatii. 

Telefonul suna din nou a "buna dimineata". M-am multumit sa ma intind pisiceste, cu ochii inchisi si sa ma gandesc la el.   
-Buna dimineata, iubitule! Sunt eu, Eva. As mai fi adaugat si "Eva ta! ... 
"Lasa!", m-am razgandit eu in privinta acestui dialog imaginar, e prea dimineata pentru astfel de intrebari. 
Si cum aveam pe umerase, randuite frumos, toate variantele de personalitate feminina din univers, am adoptat rapid pe cea a lui Scarlet: "o sa ma gandesc maine la asta...".


Publicat de la
Etichete: , ,

7 comentarii:

  1. DaenIris18 noiembrie 2009 la 09:29

    Sper sa nu te superi daca postez cateva randuri din eseul pe care l-am scris acum ceva vreme si care se numea "Eu, Eva"

    "In dimineata aceea am avut revelatia. Am deschis ochii si apoi am exclamat ravasita: "Doamne, eu sunt Eva!". Dar aveam nevoie de ceva timp ca sa inteleg pe deplin. Eram prototipul, o clona, sau insasi editia princeps a femeii universale? Si daca era asa, ce naiba cautam eu aici?

    Oricum, parea inspaimantator. (Stii, ma simteam precum America. Ea e tara tuturor posibilitatilor, iar eu - femeia tuturor posibilitatilor.) Dar tot mi-era neclar daca e de bine sau de rau si - ca orice fiinta traitoare in aceast loc si in aceasta epoca, aveam mare nevoie sa valorizez sensul acestei revelatii.

    Telefonul suna din nou a "buna dimineata". M-am multumit sa ma intind pisiceste, cu ochii inchisi si sa ma gandesc la el.
    -Buna dimineata, iubitule! Sunt eu, Eva.
    As mai fi adaugat si "Eva ta! ...
    "Lasa!", m-am razgandit eu in privinta acestui dialog imaginar, e prea dimineata pentru astfel de intrebari.
    Si cum aveam pe umerase, randuite frumos, toate variantele de personalitate feminina din univers, am adoptat rapid pe cea a lui Scarlet: "o sa ma gandesc maine la asta..."."

    Vad ca tu ai desenat-o perfect. Este cu adevarat prototipul feminitatii si senzualitatii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Dan Ioanitescu19 noiembrie 2009 la 01:37

    Sper sa nu te superi daca ti-am postat eseul. Vezi ce frumos s-au imprietenit proza ta cu desenul meu?:)

    Vad ca tu ai descris-o perfect. Este cu adevarat prototipul feminitatii si senzualitatii... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. DaenIris19 noiembrie 2009 la 02:33

    Nici vorba de suparare, ti-am spus, asocierea ma onoreaza!
    In acelasi timp, mi-a venit ideea sa mai scriu ceva. Trebuie sa recunosc, acest desen ma inspira grozav de tare.
    Imi pare ca Eva prinde viata si se multiplica, reflectandu-se in o mie de oglinzi...fiecare mana care o atinge, o redefineste, o transforma intr-o femeie unica. Da...asta-i mecanismul...o singura Eva, dar un numar urias de individualitati reflectate. Femei cu aceeasi radacina, dar modelate distinct, unic, de mainile unui Adam. Creata din coasta lui si modelata de mainile care o mangaie, ca si cum ar fi din lut si ca si cum fiecare ea este o viziune, visul unui barbat.
    Cum ti se pare ideea?! Da' sincer, nu...
    (ps. Sa ma ierti daca scriu aiurea, inca am temperatura si nu imi e prea bine, chestie care ma face sa gandesc cu cocoloase.)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dan Ioanitescu19 noiembrie 2009 la 06:25

    Ba nu, e foarte frumos! Tocmai acum mintea scapa de constrangeri.
    Ia uite e zice o cimilitura de sezon:

    "Daca intalnesti o femeie frumoasa, cu ochi stralucitori, buze umede si care freamata din tot corpul... las-o in pace! Are gripa!"

    Ideea ta este minunata si mi-ar placea s-o vad pusa in forma.

    RăspundețiȘtergere
  5. DaenIris19 noiembrie 2009 la 09:35

    (hihihihihi!)
    "las-o in pace! Are gripa!"

    Vai, consu' Dan, suntem lipsiti de interes, de mila pentru aproapele nostru aflat in suferinta?!
    Nu, nu! Asta e o atitudine egoista. Ce fel de oameni suntem? Poate e nevoie de un ceai, de o frectie, de un drum rapid la farmacie dupa o aspirina, ceva... Tztztz! Cum s-o lasi, Doamne iarta-ma?! Ce-i de lasat?

    (asta-mi aminteste de gluma aia: "auzi, n-ai o bucata de paine, ca mi-e o foame de n-am unde dormi la noapte!)
    Da, o sa ma gandesc la Evele mele si...n-ar fi rau sa te gandesti si tu la Adam.
    Chiar, de ce imi zici madam Adam. E doar un joc de cuvinte sau vrei sa sugerezi altceva si avand in vedere ca de-o vreme bat teribil spre blond, nu reusesc sa ma prind. Nici de frica!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Dan Ioanitescu20 noiembrie 2009 la 09:14

    Buna seara,
    Iarta-ma, Iris pentru amaratul meu de joc de cuvinte, caci din coasta 'Mnealui :) o fo Ea hotarata! :) Chestie cu care eu nu sunt deloc de acord caci cuplul este OMUL. MADAM ADAM ii cuprinde pe-amandoi deodata.
    Si nu ti-am zis tie, ci tuturor Evelor... :) Si in gluma... si n-am vrut sa zgarii... :)))

    RăspundețiȘtergere
  7. DaenIris21 noiembrie 2009 la 16:09

    Da' n-ai zgariat nimic, doar ca voiam si eu sa par mai putin blonda.

    Serios, acum:
    -glumesc des si ma supar foarte rar. Si-mi trece repede.
    Asa ca te rog sa nu-ti mai ceri scuze fiindca n-ai gresit cu nimic.
    Multumesc de explicatii.

    RăspundețiȘtergere

Arta cere sacrificii... Ia sa vedem:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)